Scurta Istorie cartier Dorobanti

istorie cartie dorobanti bucuresti

Scurta Istorie cartier Dorobanti

Calea Dorobantilor nu are un trecut istoric bogat precum alte artere al Bucurestiului. De fapt, Calea Dorobantilor a fost atestata istoric, sub denumirea Ulita Herastraului abia in 1831.

Numele provine de la directia inspre care se indrepta strada, legand Bucurestiul de Herastrau.

Traseul initial al strazii Herastraului (Fierastraului, Herestreului) incepea din Podul Mogosoaiei (Calea Victoriei) de langa Biserica Alba si continua pana la bariera Herastraului, astazi intersectia Stefan cel Mare cu Iancu de Hunedoara.

De altfel, acest punct de intersectie a fost unul foarte important din punct de vedere militar si administrativ caci era unul din punctele de control.

Rolul acestei bariere este evocat printre altele de Dimitrie Papasoglu in lucrarea sa “Istoria fondarei orasului Bucuresti” cand face referire la filtrele sanitare din timpul epidemiei de holera din 1831.

Ulita Herastraului facea parte din punct de vedere administrativ din “Boiaua galbena” (n.r. Capitala era impartita in cinci boiele sau vopsele). In 1831, Boiaua Galbena cuprinde 21 de mahalele si avea 10.190 locuitori. Dintre acestia 525 erau boieri, 541 – slugi boieresti, 668-tigani, 7.528 – clasa mijlocie, 672- slugi ale clasei mijlocii, 261 – cler, 25-slugi de cler si 3-evrei.

Aceasta bariera reprezenta si granita de nord a orasului, dincolo de care fusese interzisa construirea de noi cladiri, pentru a se putea evita extinderea necontrolata a orasului.

Astfel, pe segmentul cuprins astazi intre Stefan cel Mare si Piata Charles de Gaule, si ocupat de cafenele si magazine de lux, in urma cu mai putin de 200 de ani nu erau decat terenuri virane si livezi.

Catre mijlocul secolului al XIX-lea se observa din numele proprietarilor notati pe planul Borroczyn (n.r. primele planuri cadastrale de detaliu al Capitalei – 1847) ca populatia era una de oameni modesti.

Foarte multi purtau nume cu caracter profesional de unde rezulta ca o parte dintre ei erau brutari, pitari, zidari iar printre acestia exista si un olar sau un plugar.

Locurile agricole sunt inca vaste si concureaza terenurile ce aveau gropi de nisip.

Documentele de atunci au scos la iveala o componenta etnica aproape exclusiv romaneasca.

Acest profil de nivel social se potriveste cu imaginea planurilor de pana spre 1890 care arata ca zona aceasta era una dintre cele mai rarefiate ale capitalei deci si cu cele mai putine facilitati urbane.

Un plan din 1896 arata ca pe Calea Dorobantilor exista o linie de tramvai cel putin cu incepere din 1890.

Nici segmentul cuprins intre limitele administrative ale Bucurestiului nu semana prea mult cu un oras.

Astfel, Ulita Herastraului traversa mahalalele de la marginea orasului, iar aici se intalneau doar locuinte modeste si ample terenuri chiar utilizate pentru agricultura ori pentru exploatarea unor gropi de nisip.

Ratiunea principala de a fi a strazii Herastraului era conexiunea cu zona de promenada la spatiul verde din zona de nord, ulterior cu zona de instructie a proaspat infiintatei armate dupa 1831.

De asemenea, la bariera Herastraului ce constituia capatul arterei majore in devenire se conectau drumurile externe catre catunele din jur – Baneasa, Floreasca sau Colentina.

Cine au fost primii locatari din Dorobanti – De la mahala la zona rezidentiala de seama

Transformarile sistematice pe Ulita Herastraului incep inca din 1866, an in care Consiliul Comunei Bucuresti aproba alinierea Caii Dorobantilor – denumita atunci “Callea Herestreului”.

Unele proprietati s-au marit atunci pentru a ajunge sa fie puse pe aliniere”.

Remarcabil in acest plan de aliniere este si faptul ca se evidentiaza conceptul initial de strada rezidentiala cu capacitate de promenada intrucat tro​_tuarele sunt sustinute de cate un aliniament de arbori plantati la un pas regulat.

Din aceasta conceptie initiala mai exista si astazi martori in spatiul verde al Caii Dorobantilor caci un numar destul de mare de platani seculari inca mai supravietuiesc.

Din pacate, acesti arbori se gasesc astazi la intervale neregulate si nu mai pot fi perceputi din aceasta cauza la justa lor valoare urbanistica, se precizeaza intr-un studiu istoric al Primariei Capitalei.

In 1878, Ulita Herastraului a primit numele de Calea Dorobantilor in urma razboiului de Independenta.

Noul nume a fost acordat datorita faptului ca pe aceasta ulita mergeau la instructie, in afara orasului, unitatile militare de infanterie-dorobanti.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Calea Dorobansilor trece printr-un intens proces de urbanizare.

De asemenea, strada este prelungita pana dincolo de bariera Herastrau, pana la Soseaua Jianu, actual Bd. Aviatorilor.

Zona incepe sa atraga personalitati al vremii, iar prestiugiul social al foste ulite creste vretiginos.

Dupa anul 1880 a inceput construirea resedintelor impunatoare, proiectate de arhitecti renumiti in epoca: Albert Galeron, Paul Gottereau, Louis Blanc, S. Mayer.

Cele mai cunoscute, pastrate pana astazi sunt: casa lui Ion Lahovary construita in 1889, in stilul neo-renasterii franceze, dupa proiectul arhitectului Louis Blanc (azi sediul Scolii Americane) si pe Calea Dorobanti nr. 72, casa lui Petre P. Carp, seful Partidului Conservator, sediu al ambasadei Turciei din 1931.

Cladirea monument istoric a fost construita in stil eclectic academic in jurul anului 1890.

La sfarsitul secolului al XIX-lea, printre numele sonore ale vremii care detineau proprietati in zona erau: Take Ionescu, Bazil Assan, Nicolae Fleva, George Cantacuzino, Henry Catargi, Constantin I.C. Bratianu, Iuliu Maniu si Ernest Brosteanu.

In mahalaua Precupetii Noi (formata in jurul bisericii cu acelasi nume, aflata si astazi in spatele British Council) se pare ca s-a nascut si poetul Alexandru Macedonski a carui casa a fost demolata cu ocazia construirii corpului nou al Academiei de Studii Economice si in memoria caruia se mai pastreaza azi fragmentul de strada cu numele sau.

De asemenea, un nume sonor al culturii asociate perimetrului studiat este Iacob Negruzzi (a carui casa se afla pe strada Romana pe terenul astazi liber din fata corpului nou al Academiei de Studii Economice expus la bd. Dacia).

In cursul finalului de secol XIX si inceput de secol XX aici isi aveau proprietatile si persoane cu un statut social superior fie prin functii fie prin avere precum: N.T Fillitis sau vecinul sau din Calea Dorobantilor generalul Palladi ori familia Slatineanu ce a ridicat azilul ce se afla astazi in calea Dorobantilor nr. 60. Pe terenul ocupat astazi de corpul Academiei de Studii Economice expus la Calea Dorobantilor s-a aflat o proprietate a celebrei societati comerciale italiene Pirelli.

“Acest loc din Bucuresti a fost pentru o lunga perioada de timp, la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX un loc de mestec social si de utilizare functionala variata, cu tendinte de concentrare aici a claselor sociale superioare, pentru ca in preajma anilor de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, presiunea interesului imobiliar sa conduca spre o oarecare uniformizare a profilului functional legat de locuirea in diverse forme colective, specifice mai curand clasei de mijloc.

Acest caracter social relativ superior dar si tendinta de a accentua ponderea locuirii colective s-au mentinut si in perioada anilor regimului comunist in ciuda interventiilor consistente cu blocuri de locuinte colective ce au fost realizate in anii de dupa cutremurul din 1977. Aceste blocuri masive au marit inevitabil densitatea de locuire scazand implicit gradul de confort urban in vecinatatile imediate ale acestor insertii”, se mentioneaza in studiul istoric al PMB.

Blocurile inalte de tip comunist nu au anulat insa importanta zonei. Astazi, Calea Dorobantilor este impanzita de magazine de lux si cafenele destinate “lumii bune a Capitalei”, si nimic nu mai aminteste de vechea mahala de la marginea orasului.

In perioada comunista, multe dintre aceste cladiri au fost daramate si inlocuite cu binecunoscutele blocuri inalte de zece etaje.

text: b365.ro

Compare listings

Compare
vanzarea unei proprietati

Hire a professional to do the job!

Hire a professional to do the job!

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on whatsapp
Share on telegram
Share on email